Cand esti ranit de cei din jur, exista riscul sa uiti ca esti un om frumos sau sa devii furios pe oameni. Mai exista si riscul sa te inchizi in tine.
Eu m-am inchis. Nu in mine, ci cu mine. O saptamana. Am stat numai cu mine in ultimele zile. Au fost foarte putini oamenii cu care am rezonat si cu care am putut sa ma intalnesc.
La inceput, sa fiu cu mine nu a fost deloc compania perfecta. Eram cu un strain. Am dormit foarte mult. Mi-am gasit o scuza - oboseala. Apoi m-am pedepsit. Am mancat non-stop. Orice. Mi-am pedepsit si cainii, aveau mancare la discretie si un program dezordonat, ca al meu. Mi-am pedepsit si vecinul. De cate ori incepea sa cante la trompeta, ii bateam in perete. :)
In a treia zi am inceput sa ma obisnuiesc cu mine, sa-mi ascult gandurile si sa ma vad si prin ochii celorlalti.
I-am inteles in egala masura si pe cei care ma iubesc si pe cei care nu ma suporta. Am inteles cum un lucru pe care eu il consider nedrept, este cat se poate de drept pentru ei. Am inteles unde am gresit si m-am iertat. Si pe mine si pe ei...
Adunasem prea multe lucruri care nu aveau nicio legatura cu mine si cu sufletul meu si m-am consumat energetic prea mult. Nu mai stiam daca sunt ceea ce trebuie, unde trebuie, daca sunt ceea ce cred cei din jurul meu despre mine, iar eu despre mine nu mai credeam nimic. Si atunci m-am intrebat: daca as mai avea o sansa in toate, as proceda la fel? Da! Si sunt gata sa renunt oricand la tot ce nu are legatura cu mine si sa ignor tot ce nu imi face bine, ca sa simt mereu ca sunt pe drumul meu.
M-am inchis cu mine si o s-o mai fac ori de cate ori va fi nevoie ca sa nu ma inchid in mine niciodata. Sunt gata sa ies din nou in lume, dar imi rezerv dreptul de a alege oamenii langa care sa fiu atunci cand pot, iar cand nu pot, pe toti o sa-i tratez ca pe niste oameni si o sa le respect locul, atitudinea, chiar si parerile despre mine. Poate o sa invat chiar sa traiesc si cu zvonurile despre mine si sa rad de ele la un moment dat...
Daca va intrebati cat am fost de trista saptamana asta, o sa va raspund...putin. A fost doar o forma de terapie. Mi se pare o binecuvantare sa fii singur dupa o perioada in care intalnesti tot felul de oameni si tot felul de ochi, slava Domnului ca se intampla asta! Important este insa ca singuratatea sa fie mereu o alegere!
Astazi m-am trezit odihnita si mi-am facut cea mai buna cafea. Am baut-o in compania perfecta...Cu mine.
anisa.lupu
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
marți, 2 iulie 2013
Am 1.65. Sunt mica, dar am suflet mare si prezint bine stirile...:)
...asa vreau sa fiu vazuta. Nimic mai mult din ce nu sunt sau din ce nu pot sa le ofer oamenilor. Sunt cinstita cu publicul meu si cu cei care vor sa ma cunoasca...cu prietenii, sefii, colegii, iubitul...la stiri sau oriunde!
Un bun prieten m-a criticat pentru o poza facuta la un eveniment, in care am parut mica de statura. Mi-a explicat ca unghiul din care am fost pozata nu a fost bine ales. "Dar sunt mica de statura! Pentru unii chiar asa sunt!", i-am raspuns. Asa sunt eu, iar oamenii trebuie sa stie la ce sa se astepte de la mine, in orice privinta! Ii las sa ma judece dupa criteriile si gusturile lor! Nu vreau sa pozez in ce nu sunt! Ii vreau alaturi de mine doar pe cei care o plac pe fata draguta de 1.65, care transmite o stare de bine atunci cand prezinta stirile. Cand stai la pupitru, nu conteaza cat esti de inalt, scaunul se regleaza! :)
Nu pozez in diva pentru ca nu vreau ca oamenii sa fie dezamagiti de ce descopera in realitate, atunci cand nu ma privesc intr-o poza facuta din unghiul potrivit, cu lumina potrivita sau eventual prelucrata in photoshop.
Dar imaginea este importanta!
Da, imaginea este importanta, dar se construieste din elemente care te definesc, nu din minciuni! Ai atatea puncte forte, de ce sa ti le ascunzi pe cele slabe, cand poti sa ti le accepti si sa le arati si celorlalti ca esti om?
Publicul tau va afla mai devreme sau mai tarziu ca a fost mintit, va fi dezamagit si vei pierde mult! De ce sa castigi un public care nu e al tau, cu arme care nu sunt ale tale?
Cate relatii nu ar fi salvate daca nu am incerca sa parem la inceput ceea ce credem ca ar trebui sa fim si ceea ce nu suntem, ca apoi sa obosim si sa revenim la a fi noi insine?
sâmbătă, 19 februarie 2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
Actoria, terapie moderna
Cel de-al doilea copilas...:) Stirea asta imi este foarte draga, pentru ca este despre ceva drag mie, cu oameni dragi mie...
duminică, 6 februarie 2011
Hilda de aseara
A fost cea mai frumoasa reprezentatie dintre cele 7 de pana acum! Desi sala nu a fost asa plina, publicul a fost minunat! M-am simtit mai bine ca oricand pe scena. Poate pentru ca au fost, pentru prima data la piesa asta, sora si mama. :)
Toti am jucat foarte bine, cu multa energie! E incredibil sentimentul de dupa, cand stii ca ai dat tot! E incredibil mirosul scenei! Sunt incredibile aplauzele de la sfarsitul spectacolului! Si cred ca aseara chiar am fost Hilda, garderobiera, mai mult ca oricand!
vineri, 4 februarie 2011
Spectatorul condamnat la moarte
Sambata, 5 ianuarie,ora 20, va astept din nou la piesa Spectatorul condamnat la moarte! Sper sa fiti alaturi de mine intr-un numar cat mai mare!
http://www2.antena1.ro/timp-liber/evenimente/cronica-spectatorul-condamnat-la-moarte-nimic-nu-e-ce-pare-a-fi-140972.html
http://www2.antena1.ro/timp-liber/evenimente/cronica-spectatorul-condamnat-la-moarte-nimic-nu-e-ce-pare-a-fi-140972.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)