Spectatorul condamnat la moarte

Cum regizorul nostru, Cristi Bajora, este un mare admirator al lui Visniec, nu am fost deloc surprinsi de faptul ca urmatoarea piesa pe care o pregatim, dupa Paparazzi, este tot una scrisa de...Matei Visniec. :) Cel mai probabil, spectacolul va avea loc la sfarsitul lunii octombrie si sper sa fiti prezenti intr-un numar mare, deoarece am incredere ca va fi un spectacol foarte bun!
Multi vor pleca acasa cu zambetul pe buze, crezand ca au fost la o comedie si nu vor putea indeparta niciodata masca umorului care a acoperit un mesaj atat de trist. Isi vor aminti ca au fost candva la piesa de teatru "Spectatorul condamnat la moarte", la care au ras cu lacrimi si pe care o vor recomanda tuturor cunostintelor ca pe o pastila de buna dispozitie.
Sper insa ca, pentru cei mai multi, aceasta piesa nu se va termina odata cu aplauzele si cu iesirea din sala, ci va continua in viata fiecaruia.
Pe parcursul piesei, spectatorii se vor recunoaste, in doze variabile, in ceea ce vor vedea pe scena. Vor veni doar ca sa priveasca, dar vor ajunge sa fie priviti.
Se va transmite ideea de egalitate. Faptul ca toti "spectatorii" au importanta egala, toti sunt la fel, doar ca numai unul singur are norocul sau nenorocul de a se aseza pe acel scaun, al "spectatorului condamnat la moarte". Asa este si in viata, nu?
Un spectacol al vietii si un spectacol de teatru pe aceeasi scena! Mai multe dimensiuni, aceeasi scena! Un spectacol in care spectatorii vor face schimb de roluri cu actorii! Mai multe nu va spun, pentru ca vreau sa traiti acest miracol!

Ne vedem in octombrie!
Martorul 2, fetiscana de la garderoba

Ramas bun!

In cele 6 luni la Scoala de Televiziune, atat de multe am invatat si atat de multe au ramas neinvatate...Atat de multe au fost spuse si atat de multe au ramas nespuse...Astazi mi-am dat seama ca inca nu imi este asa usor sa citesc de pe prompter si ca mi-ar trebui mai mult exercitiu, dar in acelasi timp, mi-am dat seama ca, prin munca, exercitiu, pasiune si consecventa as putea ajunge la mari performante, asa ca, daca as mai avea posibilitate financiara, cu siguranta m-as inscrie din nou la SDTV. :)
Tot azi mi-am luat ramas bun de la platourile din Chitila, de la catelusii care ma intampinau in fiecare saptamana, de la locurile in care imi repetam intro-urile si de la cafeaua cu gust de "televiziune". Cu siguranta voi reveni acolo, intr-un fel sau altul! Vreau sa cred ca viata ma va mai duce in locurile in care m-am simtit asa bine! Cu siguranta mai am multe de invatat, dar cu siguranta n-am trecut prin aceasta scoala degeaba! Sunt acolo oameni care vin cu tot sufletul sa te invete lucruri valoroase, asa ca nu ai cum sa ramai indiferent!
Singurul sentiment ciudat cu care am ramas e ca mi-e greu sa cred ca o sa fac altceva in viata! Televiziunea si actoria sunt lucrurile pe care le fac cu cel mai mare drag si ar fi straniu sa ma rup de ele. Nu mai stiu cum e sa fac altceva si sunt putin speriata. Am pretentii mult mai mari, sperante mari si totul se asteapta a fi mult mai frumos ca inainte! Pentru ca eu sunt acum un om mult mai frumos ca inainte...