In cele 6 luni la Scoala de Televiziune, atat de multe am invatat si atat de multe au ramas neinvatate...Atat de multe au fost spuse si atat de multe au ramas nespuse...Astazi mi-am dat seama ca inca nu imi este asa usor sa citesc de pe prompter si ca mi-ar trebui mai mult exercitiu, dar in acelasi timp, mi-am dat seama ca, prin munca, exercitiu, pasiune si consecventa as putea ajunge la mari performante, asa ca, daca as mai avea posibilitate financiara, cu siguranta m-as inscrie din nou la SDTV. :)
Tot azi mi-am luat ramas bun de la platourile din Chitila, de la catelusii care ma intampinau in fiecare saptamana, de la locurile in care imi repetam intro-urile si de la cafeaua cu gust de "televiziune". Cu siguranta voi reveni acolo, intr-un fel sau altul! Vreau sa cred ca viata ma va mai duce in locurile in care m-am simtit asa bine! Cu siguranta mai am multe de invatat, dar cu siguranta n-am trecut prin aceasta scoala degeaba! Sunt acolo oameni care vin cu tot sufletul sa te invete lucruri valoroase, asa ca nu ai cum sa ramai indiferent!
Singurul sentiment ciudat cu care am ramas e ca mi-e greu sa cred ca o sa fac altceva in viata! Televiziunea si actoria sunt lucrurile pe care le fac cu cel mai mare drag si ar fi straniu sa ma rup de ele. Nu mai stiu cum e sa fac altceva si sunt putin speriata. Am pretentii mult mai mari, sperante mari si totul se asteapta a fi mult mai frumos ca inainte! Pentru ca eu sunt acum un om mult mai frumos ca inainte...
