luni, 6 decembrie 2010

Jurnal de Mos Nicolae




Inainte de fiecare jurnal, ma asez la pupitru si-mi spun ca va fi cel mai bun. Dupa fiecare jurnal tot mai invat cate ceva si tot asa, lucruri mici, de detaliu, dar care parca nu se mai termina. Si le adun pe toate pentru urmatorul jurnal si ma intreb cand va veni acea zi cand le voi sti pe toate in materie de prezentare si ma voi ridica de la desk mandra ca am avut cea mai buna voce, ca am avut cea mai buna postura, ca am transmis perfect mesajul publicului, ca eu si colegul meu ne-am completat perfect...ca am avut cel mai bun jurnal al nostru.
Avem langa noi oameni competenti, oameni care isi doresc sa ne invete, asa ca nu avem nicio scuza sa nu evoluam. Am invatat sa intreb, pentru ca, sincer va spun, pentru ei nicio intrebare nu e absurda. Dan, Nadia, Ana si Dana chiar ne ofera tot suportul de care avem nevoie pentru a deveni foarte buni.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Anisa Lupu si Ionut Grigore, echipa de la ora 12






Au avut loc trei prezentari in aceasta formula. Incercam sa ne obisnuim unul cu celalalt si sa ne cunoastem, sa facem o echipa buna.

marți, 30 noiembrie 2010

Stirile de la ora 12


"Buna ziua, Romania! Buna ziua, romani! Suntem Anisa Lupu si Ionut Grigore si va prezentam stirile orei 12." Asa o sa inceapa jurnalul pe care o sa-l prezint maine, 1 Decembrie, impreuna cu Ionut, colegul meu. Maine este o zi mare pentru echipa Romania ta, prima zi in care emitem live in intreaga tara.
Ionut este un coleg care m-a impresionat foarte tare prin dorinta lui de a reusi, prin putere de munca si consecventa. Nu degeaba i se spune Duracell, este foarte rezistent si neobosit. :) A evoluat mult in ultimele doua saptamani, e foarte ambitios si ma bucur ca maine o sa fim colegi de jurnal. Cu siguranta, o sa iasa ceva bun din combinatia asta!

marți, 23 noiembrie 2010

1 Decembrie

Mai e foarte putin pana la 1 Decembrie, lansarea oficiala a postului Romania ta. Bunica mea cauta postul in fiecare zi, desi i-am explicat ca n-o sa-l prinda decat de pe 1. Mi-a spus ca e asa nerabdatoare si ca ii e teama ca, fiind batrana, cine stie daca apuca data de 1 decembrie sa ma vada in direct. Ma tot gandesc oare ce simte cand stie ca m-a crescut de cand eram cat lingura.
Cat despre mine, visez in fiecare noapte stiri, prompter si cred ca in scurt timp o sa ajung o mare prezentatoare, avand in vedere faptul ca eu nici noaptea in somn nu fac pauza. :) Traiesc o perioada foarte frumoasa. Fac ce-mi place, ce mi-am dorit, nu simt oboseala, imi doresc sa fiu din ce in ce mai buna si stau pe langa niste oameni minunati, de la care am foarte multe de invatat. A, mai mult, n-am mai gatit de o saptamana si nu ma simt absolut deloc vinovata. :)

luni, 15 noiembrie 2010

3, 2, 1 Atentie! Esti!

La ora 20 stateam la desk si nu realizam ce mi se intampla. Ca urma sa intru in cateva minute in direct, parea un vis. Am avut alaturi toti colegii, undeva in spate erau stransi si se uitau si ei cu emotie la cea care deschide postul Romania ta - Anisa Lupu. Energie pozitiva din toate partile, incurajari si priviri calde, asta am primit pe tot parcursul pregatirilor. Munca tuturor colegilor se vedea prin mine, eu eram acolo sa arat rezultatul echipei. Si pentru asta nu m-am gandit doar la mine, ci la toti pe care i-as fi dezamagit in cazul in care nu m-as fi descurcat. Credeti ca emotia lor nu a fost mare? Va spun eu ca a fost.
Si m-am descurcat. Un pic de voce de cap pe alocuri, dar foarte bine pentru prima data. Din timpul stirilor, nu-mi mai amintesc prea multe. Imi amintesc in schimb aplauzele de la sfarsit, imbratisarile, lacrimile mele si ale celorlalti. Luiza, ca de obicei, a reusit sa ma faca sa ma simt frumoasa. Cum au spus si altii, aveam fata de stirista. :)

Pentru mine si pentru alte cateva zeci de oameni, ziua de 15 Noiembrie a fost o zi mare! Pentru ca ne-am intalnit toti si am muncit pentru un lucru mare! Si va deveni un lucru mare! Acolo unde este dorinta, munca si sustinere din partea unor oameni minunati si intelegatori nu are cum sa nu iasa ceva frumos!

Acestea au fost stirile, va multumesc pentru atentie! Pe curand!

vineri, 12 noiembrie 2010

Dupa cateva luni...

In primul meu articol va scriam despre reorientarea mea pe plan profesional, va spuneam ca mi-am permis sa-mi doresc sa invat mai mult, sa iau mai mult de la viata, ca am avut curaj sa-mi doresc altceva pentru mine. Poate vi s-a intamplat si voua sa va treziti brusc si sa simtiti ca trebuie sa fiti in alt loc, inconjurat de alte persoane. Astazi zambesc cand citesc primul meu articol...Zambesc cand ma gandesc la cat am luptat si la cat curaj am avut sa schimb atatea in viata mea. Zambesc cand ma gandesc la oamenii minunati pe care i-am intalnit mai apoi si de la care am primit atata incredere.
Unul dintre acesti oameni mi-a spus candva: "Viata e dreapta. Primesti exact atat cat meriti, dupa cat muncesti si dupa cat iti doresti, mai ales". De atunci ma tot intreb: Si daca viata e totusi dreapta?
Celor care mi-au spus ca e greu, imposibil, le spun ca mai exista si oameni corecti pe lume, oameni care nu uita de unde au pornit si care se uita la tine si vad ca poti. As vrea sa le spun din suflet oamenilor care isi doresc altceva decat ceea ce fac acum, sa incerce, sa munceasca, sa se zbata. Daca vor reusi, vor avea un sentiment minunat de multumire si o dragoste mare de viata. Vor vedea lumea mai buna si mai frumoasa. Iar daca nu reusesc...vroiam sa spun ca vor fi linistiti ca au incercat, dar de fapt, am sa le spun sa incerce in continuare pana reusesc! :) Nu o sa uit niciodata ziua de 9 Noiembrie. Am plecat plina de speranta de acasa spre sediul Scolii de Televiziune. Cand am primit vestea ca am fost propusa pentru postul de prezentatoare, sufletul mi-a fost invadat de fericire, dar primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost cum sa fac sa nu dezamagesc niciodata oamenii care au atata incredere in mine si se bazeaza pe mine? Inca ma mai gandesc la asta...Cred ca trebuie sa fiu buna si apoi si mai buna si din ce in ce mai buna...Viata mi-a oferit o sansa si de-acum totul depinde numai de mine, iar munca abia acum incepe.
Multumesc celor care au crezut in mine si m-au sustinut! Le multumesc si celor care nu au facut-o, m-au ambitionat si mai tare!

luni, 1 noiembrie 2010

Dupa premiera





A trecut si premiera spectacolului "Spectatorul condamnat la moarte". Stefan, Florin, Alex, Stanciu, Edi, Laura, Maria si cu mine, adica trupa Teen Media, am facut ceva frumos in casa Teen Media, cu increderea, dragostea si daruirea lui Cristi.
Urmatoarea reprezentatie o sa fie pe 20 Noiembrie, tot la Teatru Arca. Dar tot acest lucru minunat are si ceva trist pentru mine - dupa premiera nu se mai fac repetitii...Nu stiu ce simt ceilalti, dar mie mi-e deja un dor teribil. M-am trezit foarte trista in dimineata asta, pentru ca timp de mai bine de 8 luni, ma duceam la repetitii de mai multe ori pe saptamana, iar acum eu cu ce-mi umplu dorul? Sper sa incepem curand sa lucram la o alta piesa pentru ca deja m-am trezit cu un dor nebun de colegii mei si de Teen Media! Si am inteles inca o data ca, de fapt tot ce facem, facem pentru emotia de dinainte...

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Ieri marchiza, maine garderobiera...



Dupa aproape 6 luni pasesc iar pe scena unde am simtit primele emotii de actor...Pe scena Teatrului Arca am fost in luna mai marchiza, iar maine voi fi garderobiera. La Scena a fost a doua mea casa in lunile astea, unde am reusit sa intru foarte bine in pielea personajelor mele, tocmai pentru ca in aceasta casa am reusit sa ma cunosc si pentru ca, in restul timpului, am fost lasata sa fiu eu.
Toata viata oamenii asteapta ceva de la tine...Sa fii intr-un fel, sa oferi ceva anume, sa iubesti intr-un fel, sa te comporti cum se asteapta ei. Ati observat? Toata viata traiesti cu teama ca poti dezamagi persoanele iubite. Pe scena, in schimb, publicul te primeste asa cum esti. Nu vrea sa te schimbe, te accepta, te aplauda. Atunci ma simt puternica, cand stiu ca oamenii au venit sa vada si sa primeasca ceea ce le ofer. Si atunci dau tot, pentru ca stiu ca asta merita. Da, pe scena sunt puternica. La ultimul spectacol aveam emotii mari, dar unul dintre colegi s-a apropiat de mine si m-a intrebat: "Auzi, Anisa, tu crezi ca esti singura acolo pe scena? Toti suntem cu tine...Cum ar putea sa nu iasa ceva frumos?" Si asa este, pe scena nu esti niciodata singur...

marți, 26 octombrie 2010

Premiera spectacolului "Spectatorul condamnat la moarte"



Pe langa parodierea actului justitiei – haina comica obisnuita in dramele lui Visniec – evidenta inca din primele secvente ale spectacolului, textul lui Matei Visniec are un mesaj, aproape strigat, acela de a nu uita ca, atunci cand mergem “la teatru”, pasim intr-un spatiu al artei, iar persoanele din fata noastra nu sunt niste bufoni angajati sa binedispuna iubitele si odraslele, ci niste artisti care slujesc frumosului.
Fara a vinde surprizele care fac din spectacolul “Spectatorul Condamnat la Moarte” un happening, va spunem ca piesa trece peste orice bariera a conventiei, incepe cu mult inaintea “primului gong” si se termina, asa cum spune si Visniec, “in strada”, mult dupa ce reflectoarele deja s-au stins, iar relatia spectator-actor capata dimensiuni nemaintalnite intr-o sala de teatru obisnuita. Textul permite momente lungi de improvizatie ale actorilor – “Dar de unde stiti ca ce spun eu acum nu e decat o improvizatie menita sa-i amageasca pe toti cei din jur?” si cu siguranta fiecare reprezentatie este diferita datorita numarului imens de variabile.
Care va fi sentinta? Va asteptam la premiera oficiala a spectacolului, Duminica 31 Octombrie, ora 20:00, La Teatrul Arca ( La Scena – Calea Calarasi 55) pentru o experienta cu adevarat speciala!

marți, 19 octombrie 2010

Prima aparitie a Trupei Teen Media


Proiectul "Spectatorul Condamanat la Moarte" este primul cu care Trupa Teen Media vede lumina reflectoarelor in cadrul unui eveniment organizat de Asociatia BISMUN in colaborare cu Teen Media, cu ocazia aniversarii a 65 de ani de la infiintarea ONU. Spectacolul va avea loc in Aula Magna a Facultatii de Drept, Duminica, 24 Octombrie, ora 19. Acest eveniment va coincide cu prima aparitie pe scena a Trupei Teen Media si avanpremiera spectacolului.

Premiera oficiala a spectacolului va avea loc Duminica 31 Octombrie la Teatrul Arca (Calea Calarasi 55.) de la orele 20:00.

Distributie:

Avocatul Acuzarii - Stefan Nistor
Avocatul Apararii - Florin Fratila
Judecatorul - Alexandru Stanciu
Grefierul - Alexandru Floroiu
Martorul 1 - Maria Popovici
Martorul 2 - Anisa Lupu
Martorul 3 - Laura Marin
Martorul 4 - Eduard Volff

Regie: Cristian Bajora

Va asteptam cu mult drag!

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Artistii gandesc cu sufletul

De ce unii artisti au succes? Pentru ca unii dintre ei aplica un marketing artistic, pentru ca au relatii, pentru ca folosesc orice oportunitate si orice modalitate de a se promova sau pentru ca au bani(un lucru extraordinar pentru cei care reusesc)
Pentru ca, daca uneori succesul consta in "a se cobori" pentru a ajunge la un anumit public si nu "a se inalta", ei asta fac (in foarte multe cazuri).
De ce unii artisti nu au succes? Pentru ca nu-i intereseaza daca "sala este plina", ci doar daca spectacolul a fost reusit. Pentru ca pe ei ii intereseaza un lucru atat de profund, din care, in ziua de azi, nu poti face bani. Fara un Marketing artistic si vizibilitate la publicul tau, nicio sansa... Aseara m-am simtit straina cand vorbeam cu colegii de la actorie despre premiera spectacolului "Spectatorul condamnat la moartea" si lansarea trupei Teen Media din care fac parte. Eu vedeam in asta un eveniment de Marketing, vedeam in noi un produs de Marketing, iar actorii imi vorbeau despre sala si pe scena carui teatru se vor simti mai confortabil pentru premiera. Imi vorbeau despre emotie, iar eu despre mijloace de promovare. Cum sa le explici actorilor uneori sa-si calce pe inima si sa devina ceea ce piata, publicul cere? E greu. Cum sa le explici ca ei sunt, de fapt, tot doar un produs, care se vinde pe o altfel de piata, dar tot doar un produs care satisface nevoile de natura spirituala, culturala, educationala ale publicului sau? Cum sa le explic ca intentia mea nu a fost sa le "stirbesc frumusetea"? Caci sunt frumosi actorii...au in ei acea rautate de copii, pe care nu poti sa te superi si acea dorinta nebuna de viata. Mult orgoliu, mandrie, putina incapatanare, pe langa toate calitatile pe care le poate avea un om.
Nu vreau sa deranjez prin acest post si sper sa se inteleaga prin el doar intentia mea buna. Vreau ca artistii sa fie apreciati, vreau sa fie iubiti, vreau ca ei sa-si educe publicul si nu invers, vreau sa faca bani din munca lor...Ei sunt speranta unei lumi mai frumoase, caci ei sunt cei care inca mai gandesc cu sufletul!

luni, 4 octombrie 2010

Trupa Teen Media!!!

Fac parte oficial din trupa Teen Media! :)
http://www.teenmedia.ro/trupateenmedia.html

vineri, 1 octombrie 2010

miercuri, 29 septembrie 2010

Spectatorul condamnat la moarte

Cum regizorul nostru, Cristi Bajora, este un mare admirator al lui Visniec, nu am fost deloc surprinsi de faptul ca urmatoarea piesa pe care o pregatim, dupa Paparazzi, este tot una scrisa de...Matei Visniec. :) Cel mai probabil, spectacolul va avea loc la sfarsitul lunii octombrie si sper sa fiti prezenti intr-un numar mare, deoarece am incredere ca va fi un spectacol foarte bun!
Multi vor pleca acasa cu zambetul pe buze, crezand ca au fost la o comedie si nu vor putea indeparta niciodata masca umorului care a acoperit un mesaj atat de trist. Isi vor aminti ca au fost candva la piesa de teatru "Spectatorul condamnat la moarte", la care au ras cu lacrimi si pe care o vor recomanda tuturor cunostintelor ca pe o pastila de buna dispozitie.
Sper insa ca, pentru cei mai multi, aceasta piesa nu se va termina odata cu aplauzele si cu iesirea din sala, ci va continua in viata fiecaruia.
Pe parcursul piesei, spectatorii se vor recunoaste, in doze variabile, in ceea ce vor vedea pe scena. Vor veni doar ca sa priveasca, dar vor ajunge sa fie priviti.
Se va transmite ideea de egalitate. Faptul ca toti "spectatorii" au importanta egala, toti sunt la fel, doar ca numai unul singur are norocul sau nenorocul de a se aseza pe acel scaun, al "spectatorului condamnat la moarte". Asa este si in viata, nu?
Un spectacol al vietii si un spectacol de teatru pe aceeasi scena! Mai multe dimensiuni, aceeasi scena! Un spectacol in care spectatorii vor face schimb de roluri cu actorii! Mai multe nu va spun, pentru ca vreau sa traiti acest miracol!

Ne vedem in octombrie!
Martorul 2, fetiscana de la garderoba

luni, 27 septembrie 2010

Ramas bun!






In cele 6 luni la Scoala de Televiziune, atat de multe am invatat si atat de multe au ramas neinvatate...Atat de multe au fost spuse si atat de multe au ramas nespuse...Astazi mi-am dat seama ca inca nu imi este asa usor sa citesc de pe prompter si ca mi-ar trebui mai mult exercitiu, dar in acelasi timp, mi-am dat seama ca, prin munca, exercitiu, pasiune si consecventa as putea ajunge la mari performante, asa ca, daca as mai avea posibilitate financiara, cu siguranta m-as inscrie din nou la SDTV. :)
Tot azi mi-am luat ramas bun de la platourile din Chitila, de la catelusii care ma intampinau in fiecare saptamana, de la locurile in care imi repetam intro-urile si de la cafeaua cu gust de "televiziune". Cu siguranta voi reveni acolo, intr-un fel sau altul! Vreau sa cred ca viata ma va mai duce in locurile in care m-am simtit asa bine! Cu siguranta mai am multe de invatat, dar cu siguranta n-am trecut prin aceasta scoala degeaba! Sunt acolo oameni care vin cu tot sufletul sa te invete lucruri valoroase, asa ca nu ai cum sa ramai indiferent!
Singurul sentiment ciudat cu care am ramas e ca mi-e greu sa cred ca o sa fac altceva in viata! Televiziunea si actoria sunt lucrurile pe care le fac cu cel mai mare drag si ar fi straniu sa ma rup de ele. Nu mai stiu cum e sa fac altceva si sunt putin speriata. Am pretentii mult mai mari, sperante mari si totul se asteapta a fi mult mai frumos ca inainte! Pentru ca eu sunt acum un om mult mai frumos ca inainte...

luni, 16 august 2010

Va astept pe toti, cu mult drag, la spectacol!



Veti simti emotie, pentru ca noi vom avea emotii! Veti simti caldura, pentru ca asta o sa avem si noi in suflet(si de la reflectoare, bineinteles :)) Veti simti bucurie, pentru ca spectacolul "Paparazzi" este un motiv de bucurie!

miercuri, 23 iunie 2010

Experienta Teen Media





Am facut cea mai buna alegere din ultimii ani cand am venit sa ma inscriu la cursul de actorie. Tin minte si acum…era iarna, frig, aveam picioarele inghetate, dar eram atat de hotarata… :) Stiam ca fac ceva doar pentru mine. Dana si Cristi m-au primit cu drag si m-au inteles, asa cum eram eu si din putin au facut mult…
Ma simt bine in camaruta aia, ma simt bine in fiecare zi in care vin si sper sa-l gasesc pe Cristi binedispus :), ma simt bine in fiecare clipa de cand intru pe poarta si pana ies. E minunat ce se intampla acolo! Am descoperit atatea lucruri frumoase in mine si nu exista un alt loc in care sa ma simt mai bine si mai in siguranta!
Desi la actorie totul pare o joaca, acolo m-am descoperit! Am invatat sa caut adevarul fiecarei clipe pe care o traiesc si sa simt intensitatea ei, sa caut povestea din spatele fiecarei actiuni pe care o fac, sa fiu mai ingaduitoare cu mine si cu fiecare om, oricat de diferita as fi de el.
La Teen Media o noua lume s-a deschis pentru mine si am intrat in ea. Este acea lume in care traiam cand eram copil, in care puteam sa ma joc, sa pun intrebari, in care nu imi era rusine cu minusurile mele, in care eram ocrotita, in care puteam face orice. Nimic nu era gresit, caci eram doar un copil… La cursurile de actorie, parca viata normala se opreste un pic, nu se desfasoara fara pauze, in fiecare clipa, ca de obicei. Aici viata e mult mai ingaduitoare cu tine si te lasa putin sa te analizezi, sa simti tot, fiecare lucru mic pe care-l faci, sa-l faci constient. Aici nu pierzi nimic din ce traiesti, ai putea sa numeri si de cate ori ai respirat in 4 ore, caci scopul e sa fii prezent! Sa fii prezent in viata ta si nu un “trecator” prin propria ta viata!
La Teen Media mi s-a indeplinit un vis! Acela de a juca pe o scena! Dana, Cristi, va multumesc pentru asta! Mi-ati aratat ca se poate, ca trebuie doar sa-mi doresc suficient de mult! Eu mi-am dorit si voi ati fost acolo, asteptandu-ma sa fiu pregatita pentru visul meu!
Piesa “Caseta Columbinei” a iesit foarte bine. Dana Voicu, coordonatoarea noastra, a fost extraordinara, atat ca profesor, actor, "regizor", cat si ca om! Emotiile au fost mari, dar ne-au ajutat sa transmitem si mai mult. Publicul a inteles ca suntem acolo pentru ca vrem sa daruim, a inteles ca suntem acolo pentru ca avem ceva de spus si ca o facem din tot sufletul. Asa ca am mers sa daruim si...am primit! Si a fost extraordinar!

In prezent, pregatim piesa “Paparazzi”, de Matei Visniec. Il avem regizor pe Cristi Bajora. Cristi este…incredibil! Este cel care, atunci cand te priveste, vede, in primul rand, punctele tale forte, pe care incearca sa ti le valorifice si abia apoi, punctele slabe, cu care, nu stiu exact ce face, dar face bine. :)
O sa joc rolul unei oarbe. Este un rol care mi se potriveste foarte bine si mi-e greu sa-mi imaginez ca l-a mai jucat cineva vreodata sau il va mai juca. Il simt atat de bine, incat parca exista pentru mine. Multumesc, Cristi, ca mi l-ai oferit!
Actorul Mihai Calota este cel cu care ne petrecem fiecare sambata si cu care facem exercitii actoricesti! Este cel care ne face sa ne obisnuim cu aplauzele. (ne aplauda foarte mult :) )
Ca sa intelegeti tot ce am spus in aceste randuri, va astept la spectacol sa vedeti transformarea din mine. Sa vedeti ca sunt capabila sa simt totul mult mai amplificat!