De ce unii artisti au succes? Pentru ca unii dintre ei aplica un marketing artistic, pentru ca au relatii, pentru ca folosesc orice oportunitate si orice modalitate de a se promova sau pentru ca au bani(un lucru extraordinar pentru cei care reusesc)
Pentru ca, daca uneori succesul consta in "a se cobori" pentru a ajunge la un anumit public si nu "a se inalta", ei asta fac (in foarte multe cazuri).
De ce unii artisti nu au succes? Pentru ca nu-i intereseaza daca "sala este plina", ci doar daca spectacolul a fost reusit. Pentru ca pe ei ii intereseaza un lucru atat de profund, din care, in ziua de azi, nu poti face bani. Fara un Marketing artistic si vizibilitate la publicul tau, nicio sansa... Aseara m-am simtit straina cand vorbeam cu colegii de la actorie despre premiera spectacolului "Spectatorul condamnat la moartea" si lansarea trupei Teen Media din care fac parte. Eu vedeam in asta un eveniment de Marketing, vedeam in noi un produs de Marketing, iar actorii imi vorbeau despre sala si pe scena carui teatru se vor simti mai confortabil pentru premiera. Imi vorbeau despre emotie, iar eu despre mijloace de promovare. Cum sa le explici actorilor uneori sa-si calce pe inima si sa devina ceea ce piata, publicul cere? E greu. Cum sa le explici ca ei sunt, de fapt, tot doar un produs, care se vinde pe o altfel de piata, dar tot doar un produs care satisface nevoile de natura spirituala, culturala, educationala ale publicului sau? Cum sa le explic ca intentia mea nu a fost sa le "stirbesc frumusetea"? Caci sunt frumosi actorii...au in ei acea rautate de copii, pe care nu poti sa te superi si acea dorinta nebuna de viata. Mult orgoliu, mandrie, putina incapatanare, pe langa toate calitatile pe care le poate avea un om.
Nu vreau sa deranjez prin acest post si sper sa se inteleaga prin el doar intentia mea buna. Vreau ca artistii sa fie apreciati, vreau sa fie iubiti, vreau ca ei sa-si educe publicul si nu invers, vreau sa faca bani din munca lor...Ei sunt speranta unei lumi mai frumoase, caci ei sunt cei care inca mai gandesc cu sufletul!
Fireşte, ar fi bine să se întîlnească ambele comeptenţe. Mă gîndesc la oameni de teatru care au devenit extraordinari promotori: Boroghină la Craiova sau Chiriac la Sibiu (sunt şi altii, desigur) şi care prin teribila lor abnegaţie au reuşit să promoveze spectacole şi evenimente teatrale de nivel mondial. Gloria a fost a minunaţilor actori şi regizori, fireşte. Cred că e nevoie de o promovare agresivă, fără de care EVENIMENTUL nu se produce. Asta nu înseamnă materialism odios, ci PUNERE ÎN VALOARE. De pildă, marii actori de azi de la 25 la 40 de ani să zic, chiar cei care au luat premii prin filme sunt ca şi necunoscuţi de marele public. Dînd falsa impresie că după generaţia lui Caragiu, Dem Rădeluescu, Amza etc e un mare gol. Dar, pt. că azi aceşti actori nu mai apar la Tv şi nu-i mai vede mulţimea rămîn ştiuţi doar de oamenii interesaţi. Şi e mare păcat. E musai nevoie de promivare, cred eu.
RăspundețiȘtergere